De când datează cula nu se ştie cu exactitate. Pornind de la faptul că satul figurează în documente din secolul al XVI-lea, tradiţii orale bazate pe genealogii şi etimologii, împing şi construcţia culei în timpul domniei lui Mihai Viteazul, din a cărui oaste a făcut parte „generalul de sabie”, Cernat, devenit ulterior spătar. Mai verosimilă e datarea culei în secolul al XVIII-lea, fiind construită de familia boierilor Cernăteşti. De fapt, istoria locului consemnează faptul că încă din secolul XIV, din porunca domnitorului Mircea cel Bătrân, aici a fost ridicată o construcție militară de către viteazul Dimitrie Cernat. Din 5 octombrie 1597, din vremea lui Mihai Viteazul, datează prima atestare documentară a localităţii, prin care „Cernăteștiul din Dolj este închinat prin poruncă domnească Sfintei Mânăstiri de la Stăneşti”. În imediata apropiere a culei, se află școala Petrache Cernătescu, cel care a fost inițiatorul învățăturii de carte și întemeietorul școlii din Cernătești în anul 1837. Accesul în culă se făcea printr-o uşă masivă, care, în caz de asalt, se putea bloca din interior cu mai multe grinzi. Pe fațada principală sunt două intrări, o ușă cu două canaturi masive de stejar spre scara ce urcă la primul nivel și alta la fel de masivă și iscusit zăvorâtă a beciului cu metereze înguste. În clădire sunt anumite locuri din care poţi vedea în exterior, fără ca din afară să te vadă cineva. Cula de la Cernăteşti are cerdacul integral de lemn, situat în consolă, la partea de sus a faţadei. Balustrada cerdacului se împarte în deschideri egale, despărţite prin stâlpi de lemn. Acoperişul, cu pantă accentuată, este de lemn, cu învelitoare de şindrilă. Structura de rezistenţă este închegată din zidărie de cărămidă şi din grinzi de stejar. Grosimea zidurilor scade dinspre parter (85 cm) spre şarpantă (50-60 cm). Pe fiecare nivel se află câte două încăperi. La parter sunt beciul şi sala de intrare cu scara. În beci s-au păstrat patru firide adânci şi două metereze evazate.